Statistici Pro Africa

 Proiectul Pro Africa a luat amploare în Kenya și Tanzania prin câteva aspecte bine conturate: 

  1. creșterea numărului copiilor adoptați;
  2. extinderea zonelor unde trăiesc acești copii;
  3. diversificarea modalităților de ajutorare.

Numărul curent al copiilor adoptați simbolic este în jur de 500. Fluctuația numărului copiilor este datorată faptului că unii ies din program după câțiva ani: termină școala, găsesc un loc de muncă, iar simultan alți copii noi sunt luați în acest program. Numărul celor care au fost hrăniți o dată pe săptămână fluctuează între 900 și 1650.

În Kenya lucrarea este derulată în trei zone: Ruaka, Nyeri și Thangati. Aceste localități sunt la mai multe ore distanță una de cealaltă și în fiecare zonă avem câte o echipă de voluntari. Echipele sunt coordonate de păstorul Bernard Kabaru din Ruaka.

În Tanzania dispersia punctelor de lucru este și mai mare datorită distanțelor mari. Centrul principal de coordonare este în Iringa, iar pe lângă aceasta mai avem câteva centre zonale la Tukuyu, Dar es Salaam, Mbozi și Mbeya, locul unde și misionarul David Livingstone a lucrat cu 150 de ani în urmă.

Statistici despre Kenya și Tanzania

Iată câteva date specifice despre Kenya și Tanzania, respectiv nevoile de acolo. Kenya este o țară cu o suprafață de două ori și jumătate mai mare decât România și o populație de 45 milioane de locuitori, iar Tanzania este o țară cu o suprafață de aproape patru ori mai mare decât România, și o populație de 49 de milioane de locuitori. În ambele țări 50% din populație este sub vârsta de 15 ani. O familie are în medie 5-6 copii. Rata șomajului este tot de 50%.

Viața politică din Kenya este deseori afectată de tensiuni tribale. Deși ambele țări au primit creștinismul încă de pe vremea colonialismului, tradițiile tribale sunt încă puternic impregnate de vrăjitorie și animism. În Tanzania circa 30% din locuitori sunt creștini iar 40% sunt musulmani; În Kenya populația creștină este mult mai mare, aproximativ 80%, dar în ambele țări o mare parte sunt doar creștini nominali, credința lor fiind un amestec de creștinism și animism, în care și vrăjitoria își găsește încă un loc important.

Sărăcia este acasă la ea în ambele țări. Deși Kenya este una din țările africane cu un venit relativ mai ridicat pe cap de locuitor, cea mai mare parte a bogăției este concentrată în mânile unei clase sociale cu un număr restrâns de membri.

În ambele țări peste 50% din populație are un venit sub 1 dolar/zi. Un muncitor care lucrează toată ziua în construcții sau agricultură câștigă între un dolar și jumătate și doi dolari și jumătate. Ca să înțelegem ce înseamnă aceasta, vă prezentăm timpul cât se lucrează pentru câteva produse:

  • pentru un litru de apă curată în Tanzania se lucrează o jumătate de zi;
  • pentru un kg de ceapă în Kenya se lucrează o zi și jumătate;
  • pentru un kg de pulpe de pui se lucrează două zile în Kenya și cinci zile în Tanzania;
  • pentru 100 g de cașcaval se lucrează o zi și jumătate

Peste 15 milioane de kenyeni nu au acces la apă potabilă, iar în Tanzania situația este și mai gravă. Accesul la apa curată este un vis pentru mulți; copiii și femeile parcurg zilnic kilometri pentru a găsi o sursă de apă. Doar 16% din populația Kenyei are acces la curent electric și sub 14% în Tanzania.

Ambele țări sunt afectate de secete, malnutriție, boli: malarie, febra galbena, febra tifoidă, holeră, hepatita A, SIDA - o boală care a atins proporții epidemice în aceste țări. Spre exemplu, numai din cauza bolii SIDA sunt peste 2 milioane de orfani în Kenya.

Rata mortalității în rândul copiilor este foarte mare și este încă în creștere. Sunt zone unde din 1000 de copii născuți 245 mor înainte de vârsta de 5 ani. Cu alte cuvinte, la fiecare 2 minute moare un copil. Mulți oameni nu au parte de îngrijire medicală adecvată, sunt zone unde există un singur medic la o populație de 150.000 locuitori  astfel accesul la tratament medical este aproape imposibil pentru cei mai mulți.

Una din cauzele principale ale subnutriției este dieta limitată la un singur tip de mâncare: ugali, o făină de mălai amestecată cu apă, în cel mai bun caz fiartă. Mulți copii nu au parte nici de această dietă și se limitează la o cană de ceai pe zi.